RECENZIE Great Circle, de Maggie Shipstead

Romanul lui Maggie Shipstead, Great Circle, mi-a atras atenția când scriam articolul despre Booker Prize 2021. Mi-a devenit favorită imediat și, chiar dacă n-a fost să ia trofeul, am cumpărat-o la ultima vizită în Cărturești și am citit-o cu prima ocazie. Great Circle este una dintre cele mai frumoase ficțiuni pe care le-am răsfoit în ultimii ani, un roman și o poveste de proporții epice.

Maggie Shipstead e una dintre vocile proaspete ale literaturii americane iar Great Circle este cel de-al treilea său roman (după Seating Arrangements și Astonish Me). Până acum niciunul nu s-a tradus la noi, dar se găsesc în limba engleză.

Fără spoilere

M-am tot chinuit să încropesc o descriere care să vă ajute să înțelegeți ce fain e romanul, dar cum s-o fac fără să vă răpesc plăcerea detaliilor și intrigii? O soluție a fost ideea de recenzie grafică pe care am pus-o în practică pe Instagram, zece fotografii și zece citate din această carte. Pentru cine vrea ceva mai închegat, voi încerca să povestesc aici, fără să vă dezvălui prea mult.

Marian și fratele ei geamăn Jamie se nasc în America în preajma Primului Război Mondial. Sunt aproape de a-și pierde viața în mijlocul Atlanticului, sunt crescuți de unchiul lor în pădurile din Montana și își croiesc destine separate dar mereu împreună.  Marian e pasionată de avioane și zbor, Jamie vorbește prin pictură și prin dragostea lui față de animale. Ambii cunosc iubirea, războiul, suferința, pierderea, regăsirea, marginea neantului. Oceanul reapare mereu la orizont, gata să le pretindă viețile așa cum a căutat s-o facă încă de când s-au născut. Cerul îndoaie marginile orizontului într-un cerc uriaș de care le e mereu foame

Salt peste timp: în zilele noastre, Hadley e o exuberantă vedetă de la Hollywood, face recorduri de box office cu seriile ei de filme pentru adolescenți. Escapade amoroase, petreceri, paparazzi – decoruri goale pentru viața unei fete orfane căreia i se oferă ocazia de a se vindeca de trecut jucând într-un nou film, despre Marian Graves, femeia pilot care s-a încumetat să înconjoare globul în zbor.  Da, este aceeași Marian despre care vă spuneam în paragrafele de mai sus.

Un carusel

Cartea aceasta e fascinantă deoarece istoria și locurile joacă roluri la fel de vii precum personajele pe care le cunoaștem, pagină după pagină. Cele două războaie mondiale, epoca nebună din perioada prohibiției, istoria intimă a zborului și industriei aeronautice, lumea fascinantă de la Hollywood. Un carusel de imagini care ne mută dintr-un loc în altul: New York, Londra, Montana, Seattle, Alaska, Los Angeles, Las Vegas, Hawaii, Antarctica. Și mai departe.

Personajele și lumea în care se mișcă au substanță, povestea are proporții, suntem martorii unor ființe care fac, care devin, iar printre faptele și destinele lor autoarea strecoară gânduri și idei memorabile. Am spus că povestea asta e de proporții epice pentru că ea ne vorbește despre dorul de a fi cineva, despre căutarea propriei identități,  despre iubiri sfâșietoare și despre existența omului cu toată asprimea și duioșia ei. Imposibil să nu te inspire pasiunea lor și să nu respiri alături de personajele lui Maggie Shipstead. Dacă vreți un ordin de mărime, Great Circle este din același registru cu filmul Legendele toamnei. Sau din literatură  – îmi rezonează acum – O cale îngustă spre nordul îndepărtat al lui Richard Flanagan. Deși Great Circle are propria sa originalitate și nu suferă comparație.

Până la ultimele pagini

Maggie Shipstead scrie bine și pentru că scrie inteligent. Inventează o ficțiune pe care o iei drept realitate istorică, te poartă prin lume și prin viețile eroilor săi, te zăpăcește și te face să crezi ceva în vreme ce povestea curge în alt sens, te ține în suspans și te dă complet peste cap în ultimele pagini.  Te aduce de pe o corabie din Atlantic pe străzile New York-ului de început de secol și apoi te transferă acum treisprezece mii de ani ca să îți povestească ceva despre relieful din Montana. Te plimbă prin insule nelocuite din arhipelagul Japoniei, cabane din Montana, case de magnați din Seattle, aerodromuri din Anglia, plaje din Hawaii și baze științifice din Antarctica. Te face să auzi țiutul gloanțelor în luptă și să vezi penelul mișcându-se pe pânza pictată. Te face să simți manșa unui avion de vânătoare vibrând în picaj și o mână familiară care îți mângâie pielea în întuneric. Imensitatea cerului albastru și greutatea stranie a unui făt care crește în pântec.

Finalul a fost pentru mine absolut surprinzător, ca o enigmă ce se dezvăluie dar continuă să rămână un secret.

Cartea aceasta e roman inițiatic, operă feministă, ficțiune istorică, roman de dragoste, poveste de război și frescă socială – totul întins pe cele aproape șase sute de pagini. Sper să se traducă și la noi cât mai curând, până atunci vă las linkul către titlul în engleză și câteva pasaje.

Great Circle – fragmente

“I thought I would believe I’d seen the world, but there is too much of the world and too little of life. I thought I would believe I’d completed something, but now I doubt anything can be completed. I thought I would not be afraid. I thought I would become more than I am, but instead I know I am less than I thought.

No one should ever read this. My life is my one possession.

And yet, and yet, and yet.”

*

“She goes back out across the snow, toward the cottage suspended in the dark like a lantern hanging from a bowsprit. More than two years have passed since her father’s brief stay in it. She hopes more of his belongings will be explained by the books, that by the time she has read them all, she will know what he knew. In a way, then, she will know him. And later, when she is grown, she will go to the places she has read about, see things for herself.

Nights and days, summers and winters.”

*

“Everyone knows Los Angeles is a city of deniers. Everyone knows this is a city of silicone and Restylane, of charismatic stationary-bike preachers and kettlebell gurus, of healing crystals and singing bowls, of probiotics and juice cleanses and colonics and jade eggs you stick up your vag and exorbitantly expensive snake-oil powder you sprinkle on your coconut chia pudding. We purify ourselves for life as though it were the grave. This is a city that’s more afraid of death than any other. I said that to Oliver once, and he told me I was being a little negative. I said it to Siobahn, and she gave me the name of a shrink. I said it to the shrink, and he asked me if I thought people were wrong to fear death. I said I didn’t think the fear was the problem as much as the struggle. I said I thought the struggle should be to accept death, not to defy it. Hmmm, he said. Imagine a tiger, he said.

*

“I’d like to think I will remember this particular moon, seen from the particular angle of this balcony on this night, but if I forget, I would never know that I’ve forgotten, as is the nature of forgetting. I’ve forgotten so much  – almost all I’ve seen. Experience washes over us in a great waves. Memory is a drop caught in a flask, concentrated and briny, nothing like the fresh abundance from which it came.”

*

“He was always busy choosing bits and pieces of their lives to weave into the story he was constructing around them like a bird building a nest, like a prisoner building a prison. But when he leaned close to her, her body responded, as it always did. At least there was that. She held him tightly, using him as a shield against the void that pressed in around the ship.”

*

“I woke up early, restless and bothered, itchy for something to happen. I ate a room-service breakfast while staring at the city, the desert, all of it pale and washed-out. The days here were the nights’ ashes.”

*

“She had trouble with that word, girl, but woman didn’t feel quite right, either, applied to herself. Being a woman seemed to suggest a person who owned baking pans and a string of pearls.”

*

“Art is distortion but a form of distortion that has the possibility of offering clarification, like a corrective lens.”

*

“I look forward, and there is the horizon. I look back. Horizon. What’s past is lost. I am already lost to my future.”