RECOMANDARE 5 cărți cu păsări cântătoare și răpitoare, de Ziua Păsărilor

Sticletele, de Donna Tart

O poveste de dragoste, un thriller polițist și un bildungsroman deopotrivă, Sticletele o are ca protagonistă și intrigantă pe micuța pasăre roș-neagră pe care pictorul Fabritzius a portretizat-o legată cu un mic lanț de picioruș. O metaforă poate a nelibertății eterne. Cartea câștigătoarei Pulitzer e pentru cititorii care au răbdare cu poveștile complexe și care nu se sperie de literatura care seamănă mai mult cu viața decât cu basmele. Are orfani, teroriști, salvatori, fraude și iubiri (oare chiar?) neîmpărtășite – ca aievea.

Dragostea în vremea holerei, Gabriel Garcia Marquez

Sau aproape orice altă carte de dragoste a marelui Gabo, va aduce cititorului, pe lângă plăcerea lecturii și atmosfera unică a vieții sud-americane, frumusețea, culorile, sunetele ei pline de viață. Casele cu verande largi găzduiesc mereu colivii pline de păsări cântătoare care înveselesc diminețile și tristețile.

U de la Uliu, Helen Macdonald

Una dintre cele mai impresionante păsări de văzut în sălbăticie este uliul. În cartea scrisă de Helen Macdonald, cititorii au șansa unui zbor alături de o pasăre pe care probabil n-o vor vedea în orașele lor. Călătoria de vindecare pe care Helen o face, în timp ce scrie aceste memorii, după pierderea tatălui, înseamnă și adoptarea și antrenarea unei păsări mortale.

Păsări în gură, de Samantha Schweblin

Mi-e un pic frică s-o recomand pe Schweblin, după ce am citit Vis febril, dar risc. Tipa scrie horror și scrie bine, te ia cu fiori; singurul reproș apropos de stil e că parcă lasă prea mult spații albe (informații lipsă sau neclare) în povești. Cărțile ei – inclusiv Păsări în gură – au fost nominalizate la Man Booker Prize.

Firul invizibil care unește o poveste cu alta, fiecare intrigă cu următoarea constă în complexitatea relațiilor umane, tragedia – sau tragicomedia – ce își trage seva din lipsa de comunicare. Construcția narativă face aluzie de fiecare dată la altceva: la umanitatea care se luptă cu un echilibru precar, la schela fragilă a vieții și la faptul că o suflare de vânt sau un freamăt al inimii ar putea să cutremure pământul într-o clipă.

Sfârșitul sfârșitului lumii, Jonathan Franzen

Nu doar excelent romancier, Jonathan Franzen se dovedește și eseist redutabil. Prestigiosul prozator american face un tur de forță foarte personal, încărcat de un umanism subtil, detectabil sub puseurile de pesimism și mizantropie ce îi punctează comentariile asupra lumii. Pasionat de păsări, îngrijorat de schimbările climatice și de ascensiunea lui Donald Trump, călător prin cele mai diverse colțuri ale lumii, din Antarctica până în Ghana și Albania, Franzen este un bun cunoscător și un comentator tăios al realităților actuale. Atractive prin diversitatea tematică, prin incisivitatea polemică și prin poveștile din care se nasc, inclusiv cuceritoare istorisiri autobiografice, eseurile din acest volum dezvăluie profilul foarte uman și, cumva, înduioșător al unui pesimist care speră totuși că lumea mai poate fi salvată.