ANIVERSARE Gabriel Garcia Marquez, scriitorul care ne-a îndrăgostit de America Latină

Sunt puțini autori pe care să-i iubești atât de spontan și definitiv ca pe Gabriel Garcia Marquez. Poveștile sale trăiesc mai departe vorbindu-ne în cuvinte și emoții la care răspundem generație după generație. Pentru că iubirea, familia, tărâmul natal și spunerea poveștilor sunt veșnic nepieritoare. La 95 de ani de la nașterea sa, facem o incursiune în viața și opera celui care a fost marele Gabo, părintele realismului magic și Povestitorul la superlativ.

Aflăm cine a fost omul Marquez, prin ce se remarcă principalele sale scrieri, care sunt și unde se găsesc cărțile lui traduse până acum în limba română. Și, către final, vorbim despre una dintre cele mai îngrijite realizări editoriale de anul trecut, albumul Scriitori. Viață și operă, în care scriitorul columbian are un loc de cinste.

Copilul din Aracataca

Gabriel José de la Concordia García Márquez s-a născut pe 6 martie 1927 în orașul columbian Aracataca. Tatăl său era Gabriel Eligio García, un tânăr farmacist, iar mama Luisa Santiaga Márquez Iguarán, fiică de ofițer. Povestea de dragoste a părinților săi a fost inspirația pentru poate mai celebru roman de dragoste al literaturii universale, Dragostea în vremea holerei.

După ce tatăl său a obținut un post în alt oraș, Gabriel a rămas în Aracataca, în grija bunicilor materni, până la adolescență. Anii copilăriei au fost definitorii pentru cariera de scriitor a lui Garcia Marquez. Bunicii săi au devenit părinții săi de facto: Nicolas Marquez, supranumit Colonelul, un ofițer veteran și lider respectat al liberalilor în regiune, a fost eroul pe care micul Gabo l-a prețuit pentru abilitățile de povestitor și de la care a moștenit admirația pentru popor, dreptate și stânga politică. Doña Tranquilina, bunica, i-a colorat anii copilăriei cu povești cu stafii, superstiții, amulete și ritualuri. Bunicul a fost pentru Gabriel “legătura mea ombilicală cu istoria și realitatea”, în vreme ce bunica a fost “izvorul perspectivei magice, supranaturale și superstițioase asupra realității”.

Aracataca avea să devină imaginarul oraș Macondo din Un veac de singurătate. Geografia incertă, undeva pe coasta Caraibelor, ruralitatea profundă a Americii Latine, fresca unei societăți dure marcate de conflicte și frământări, dar și frumusețea exotică a oamenilor și locurilor s-au regăsit în tot ce a scris Garcia Marquez la maturitate.

“Mă simt latino-american, nu cetățean al unei țări anume, dar niciodată nu am tăgăduit nostalgia după tărâmul meu natal: Aracataca, unde m-am întors într-o zi și am descoperit că între realitate și nostalgie se găsea materialul pentru munca mea”.

Gabriel Garcia Marquez

Drumul spre literatură și faimă

Când Gabriel avea treisprezece ani și-a pierdut bunicul și a fost nevoit să se mute înapoi cu părinții săi. În școala din Barranquilla era atât de studios și serios, încât colegii îl numeau Bătrânul. Acolo a început să scrie schițe și povestiri și să deseneze.

A continuat liceul la colegiul din San Jose, unde a devenit un tânăr energic și un bun atlet. Iar apoi a câștigat o bursă guvernamentală la universitatea din capitala Bogota. O vreme a locuit cu chirie la etajul unei clădiri care găzduia un bordel – de acolo i se trage empatia pentru prostituatele din cărțile sale (Povestea târfelor mele triste) –  și s-a cufundat în lecturi și scris.  

Din respect pentru tatăl său, a studiat drept și științe politice, dar într-un final a renunțat și s-a angajat ca jurnalist, lucrând la câteva ziare, amenințate constant de cenzură. Anii ’50 au fost frământați de tensiuni politice, lovituri de stat și adâncirea nedreptăților sociale, iar vederile politice ale scriitorului s-au îndreptat rapid spre stânga radicală și socialism.

Opțiunile sale ideologice au iscat controverse mai târziu. A fost un apropiat al dictatorului cubanez Fidel Castro, dar și susținător al mișcării sandiniste din Nicaragua, ceea ce i-a atras statutul de persona non grata în SUA, până în anii ’90. Garcia Marquez era înflăcărat de cauza maselor oprimate în secole de dominație colonială, sărăcie și corupție.

Au fost ani de teribile lipsuri financiare, dar și fundalul pentru frumoasa poveste de dragoste între Gabriel și Mercedes Barcha, iubirea lui din școala primară. Cei doi s-au căsătorit în 1958 și au avut doi băieți, trăind împreună până la moartea scriitorului în 2014. Abia recent a ieșit la iveală o legătură extraconjugală cu o jurnalistă mexicană și o fiică despre care nu s-a știut până acum.

Gabriel Garcia Marquez a publicat prima sa carte de povestiri (Ochi de câine albastru) în 1950, iar apoi au urmat 25 de cărți – romane, colecții de povestiri și nuvele, memorii, volume de nonficțiune – și aproape la fel de multe scenarii de film. Cariera sa l-a purtat în toată America Latină, SUA și Europa, iar în 1982 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură. Discursul său de acceptare, numit “Singurătatea Americii Latine”, acum inclus în volumul N-am venit să țin un discurs, a fost o undă de șoc pentru lumea literară mondială și pentru cea politică. Garcia Marquez a folosit notorietatea mediatică a prestigiosului premiu pentru a populariza problemele sociale și impasul civilizației latino-americane.

Cuvintele sale au acum, când pacea și buna înțelegere sunt mai mult decât oricând o îndepărtată utopie, o rezonanță vizionară:

“O nouă și cuprinzătoare utopie a vieții, în care nimeni nu va putea decide pentru alții cum să moară, în care dragostea se va dovedi adevărată și fericirea va fi posibilă, iar rasele condamnate la o sută de ani de singurătate vor avea, în sfârșit și pentru totdeauna, o a doua șansă pe Pământ.”

Gabriel Garcia Marquez, în discursul de acceptare a Premiului Nobel pentru Literatură, 1982

Realismul magic sau de ce îl iubim pe Gabo

Realismul magic se referă la tehnica de a îmbina elemente de basm și magie în literatura realistă. Narațiunile realismului magic descriu viețile oamenilor contemporani, dar în existențele acestea familiare vedem insinuându-se elemente supranaturale, superstiții, legende și motive mitologice. Este o modalitate prin care vechile credințe și obiceiuri conviețuiesc cu cele noi, este un fir roșu ce leagă modernitatea de un subconștient colectiv, pe care se construiesc realitatea actuală și toate poveștile pe care le spunem despre existența umană. Este camuflarea sacrului în profan, despre care a scris Mircea Eliade.

De aceea e Gabriel Garcia Marquez un autor atât de iubit. Ca părinte al realismului magic sud-american, el integrează în descrierea realistă a personajelor sale idei universale, ancestrale cu care rezonăm în orice colț al lumii:

• tărâmurile natale – încărcate de istorie și de memorie;
• familia – care capătă proporții mitice prin succesiunea generațiilor și descendenților săi, într-un flux neîntrerupt de amintiri și fapte povestite mai departe;
• iubirea nepieritoare – cu melanjul de sexualitate și conexiune spirituală care o fac  fundamentală pentru orice ființă umană.

CITEȘTE ȘI

Cărțile lui Gabriel Garcia Marquez

S-au scris biblioteci întregi despre opera lui Marquez. Reamintim câteva dintre cele mai importante titluri ale scriitorului columbian și, la final, trecem în revistă toate cărțile disponibile acum în limba română, în ordinea apariției lor, pentru cei care caută să-și completeze sau deschidă seria de autor.

Frunze uscate / Vijelia

Pentru primul său roman, apărut în 1955, Marquez s-a chinuit șapte ani să găsească o editură care să accepte să îl publice. Cartea evocă povestea unui bătrân colonel care vrea să ofere o înmormântare creștinească unui doctor străin, perceput ca paria de către comunitate. Volumul abordează prima experiență cu moartea pentru un copil și prezintă o perspectivă feminină puternică, prin prisma unuia dintre personajele principale. Multă vreme cartea a rămas preferata autorului care spunea că a scris-o cu sinceritate și spontaneitate.

Prima carte a lui Gab a apărut recent în limba română în cadrul volumului Drumul spre Macondo, care pune laolaltă scrierile despre ținutul magic pe care scriitorul îl va fi desăvârșit în cel mai admirat roman al său.

Un veac de singurătate

Capodopera absolută Un veac de singurătate (1967), inspirată din viața lui Marquez în casa bunicilor săi din Aracataca, prezintă saga familiei Buendia de-a lungul a mai multe generații în ficționalul Macondo. Nașteri și morți, incest, conflicte, dragoste pasională și priveliștea nesfârșită a pampasului sud-american  – volumul a fost un succes fulminant în America Latină și apoi în toată lumea. Este pe lista celor mai bune cărți ale ultimilor 125 de ani.

Primul tiraj de 8.000 de exemplare s-a vândut în două săptămâni, ceea ce a prins bine familiei Garcia Marquez care avea un an întârziere la plata chiriei. Scrierea romanului a durat un an și jumătate. “Optsprezece luni în care nu m-am ridicat de pe scaun”, mărturisea autorul.

Toamna patriarhului

Acest roman se inspiră din fuga dictatorului venezuelean Marco Perez Jimenez, dar portretizează într-o succesiune anecdotică toți dictatorii din Caraibe. “Poem al singurătății pe care o aduce puterea”, cartea e o radiografie intimă a gândurilor și emoțiilor trunchiate pe care se presupune că le experimentează tiranii. Este faimoasă între scrierile Marelui Gabo ca fiind compusă din fraze extraordinar de lungi. A fost cea mai bine vândută carte în Spania, în anul 1975.

Imediat după publicarea acestei cărți, Garcia Marquez s-a mutat cu familia în Spania și a declarat că nu va mai scrie nimic, până când dictatorul chilian Augusto Pinochet nu va fi răsturnat. A publicat însă Cronica unei morți anunțate, pe când încă Pinochet se afla la putere, motivând că nu poate rămâne tăcut în fața opresiunii și nedreptății.

Cronica unei morți anunțate

Volumul descrie ziua unei crime într-o comunitate rurală din America Latină și se remarcă prin cadrele cinematografice uimitor de verosimile și tehnica inovativă ce îmbină povestirea cu reportajul și stilul detectivistic. Este unul dintre primele romane ele epocii care-și anunță deznodământul încă din titlu, creând astfel deopotrivă așteptări și suspans legate de împlinirea profeției. Cronica unei morți anunțate a apărut în 1981, iar câțiva ani mai târziu a fost ecranizată în regia maestrului italian Francesco Rosi.

Dragostea în vremea holerei

Când a publicat Dragostea în vremea holerei, Gabo era deja câștigătorul premiului Nobel. Notorietatea autorului, dar și frumusețea acestei cărți i-au adus un succes fulminant și vânzări în zeci de milioane de exemplare. Romanul are ca sursă povestea de dragoste a părinților lui Marquez, dar și un articol de ziar despre un cuplu de americani în vârstă care s-au întâlnit an de an pe ascuns în Acapulco, deși ambii erau căsătoriți.

Una dintre cele mai apreciate povești de dragoste ale secolului XX, cartea a fost ecranizată în 2007, cu Javier Bardem în rolul principal.

Povestea târfelor mele triste

Dacă în Dragostea în vremea holerei, iubirea neîmplinită găsește până la urmă un final fericit după decenii de așteptare, Povestea târfelor mele triste descrie istoria unui “crai” bătrân prin patul căruia au trecut nenumărate femei, dar care a cunoscut dragostea până la venerabila vârstă de nouăzeci de ani.

Excentrică, dar nu obscenă, sensibilă, dar nu patetică, această carte ne introduce în intimitatea unei bărbat care se apropie de sfârșitul vieții, cu bucuria găsirii dragostei autentice.

A trăi pentru a-ți povesti viața

Pentru cei care-și doresc să afle cât de mult din substanța romanelor lui Garcia Marquez a fost inspirată de viața și de familia lui, de lumea rurală în care a crescut, aceasta e cartea potrivită. Vivir para contarla (în original un titlu mai dinamic, cu o sonoritate aparte – să trăiești ca să povestești), îi duce pe cititori în lumea reală a scriitorului, începând cu relația cu mama sa, pe care a admirat-o și iubit-o enorm, continuând cu povestea de iubire a părinților (din care se trage Dragostea în vremea holerei) și călătorind prin experiențele de viață și de literatură care l-au consacrat pe Gabo ca unul dintre Marii Scriitori ai lumii.

---

Cărțile lui Garcia Marquez disponibile în limba română

Aceasta este lista cronologică cu toate cărțile lui Gabriel Garcia Marquez traduse în limba română și disponibile acum. Le găsiți, pe cele mai multe la prețuri foarte bune la Bookzone. Alte librării au doar unele dintre volume pe stoc.

1. Ochi de câine albastru (1947)
2. Călătorind prin Europa de Est (1957)
3. Colonelului nu are cine să îi scrie (1961)
4. Funeraliile mamei mari (1962)
5. Un veac de singurătate (1967)
6. Relatarea unui naufragiat (1970)
7. Incredibila si trista poveste a candidei Erendira și a bunicii sale fără suflet (1972)
8. Toamna patriarhului (1975)
9. Cronica unei morți anunțate (1981)
10. Povestiri (1984)
11. Dragostea în vremea holerei (1985)
12. Generalul în labirintul său (1989)
13. Douăsprezece povestiri călătoare (1993)
14. Despre dragoste și alți demoni (1994)
15. Știri despre o răpire (1996)
16. A trăi pentru a-ți povesti viața (2002)
17. Povestea târfelor mele triste (2004)
18. N-am venit să țin un discurs* (2011)
19. Scandalul secolului (2019)
20. Drumul spre Macondo (2021)

Despre viața și opera celor mai influenți scriitori

În documentarea seriei de articole aniversare, începută cu John Steinbeck, am răsfoit albumul Scriitori. Viață și operă, care aduce în prim plan biografiile a 80 de autori care au schimbat literatura. Cu fotografii, ilustrații și tipar de excepție, enciclopedia ne introduce în intimitatea și opera celor care au clădit marea literatură universală.

De la William Shakespeare și Jane Austen la Gabriel García Márquez și Toni Morrison, albumul Scriitori Viață și Operă explorează viața și scrierile celor mai mari scriitori din lume. Fiecare romancier, dramaturg sau poet prezentat este introdus de un portret impresionant, urmat de fotografii și ilustrații ale locurilor și artefactelor importante în viața lor – împreună cu pagini din manuscrise originale, prime ediții și corespondență. 

Cartea se găsește pe site-ul Librăriei Delphin cu o reducere de 27%.

Ce mai găsești pe Răsfoiala despre Gabriel Garcia Marquez

RECENZIE Colonelului n-are cine să-i scrie, Gabriel Garcia Marquez

Noutate – Drumul spre Macondo

Două singurătăți – un dialog între Garcia Marquez și Vargas Llosa

RECOMANDARE 5 cărți cu păsări cântătoare

N-am venit să țin un discurs