Citind “Omul de castane” de Soren Sveistrup (notă către mine – nu mai cumpăra thrillere fără să le răsfoiești!), m-am întrebat de câteva ori de ce ar scrie cineva asemenea orori. Fiindcă e plină de urât cartea asta. E despre copii adoptați și abuzați în moduri grotești, despre părinți care nu pot fi numiți așa … Mai mult Recenzie Omul de castane, Soren Sveistrup
Mașinării ca mine nu e cartea lui Ian McEwan care mi-a plăcut cel mai mult, dar asta nu spune că mi-a plăcut puțin, nici că nu e o carte bună – mai ales că are în centru o sperietoare modernă – inteligența artificială și impactul ei în viețile noastre. Mi-a părut că e împănată cu … Mai mult Recenzie Mașinării ca mine, Ian McEwan
Am remarcat la marii scriitori că au câte o carte-testament. Cartea lăsată moștenire lumii nu e scrisă de plăcere, ci de nevoie. Scopul ei e să trimită în viitor o poveste adevărată – adeseori teribilă, dar nu neapărat. Să o salveze de trecut. 2666 al lui Roberto Bolano e o astfel de carte, cu diferența că povestea adevărată, povestea salvată, nu e singura poveste din roman, ci are drept “coperți” volumele 1 și 3 care vorbesc despre viața lui Archimboldi (un scriitor fictiv) și despre admiratorii săi. … Mai mult Recenzie 2666, Roberto Bolano
Lăptarul de Anna Burns e probabil cartea anului pentru mine. Oare am zis asta deja anul ăsta? Atunci anulez prima zicere și insist pe expresia “pentru mine”, fiindcă Lăptarul nu-i o carte nici ușor de citit, nici pentru oricine. Dar este o capodoperă literară, literată și socială – câștigătoare Man Booker Prize 2018. N-o să … Mai mult Recenzie Lăptarul, Anna Burns
“Drumul spre casă” a lui Yaa Gyasi nu m-a fermecat, dar cartea are o importantă valoare culturală. Yaa Gyasi m-a scos din judecățile simpliste despre sclavie și m-a purtat prin istoria ei, care începe undeva pe la jumătatea secolului XIX și e mult mai complexă decât ce ne arată filmele de la Hollywood. Negrii care … Mai mult Recenzie Drumul spre casă, Yaa Gyasi
“Arta subtilă a disperării” mi s-a părut o idee bună pentru o perioadă în care speranța e în inflație. Nu-i așa? Ce poți face mai bun pentru tine, în vremuri de claustrare, decât să faci din disperare artă? O mică problemă totuși. Mark Manson n-a făcut artă cu cartea asta. În vreme ce prima lui … Mai mult RECENZIE Mark Manson, Arta subtilă a disperării
Citiți cartea lui Min Jin Lee! E o frescă superbă a unui lumi din care au rămas doar încăpățânatele pachinko țăcănind neîncetat povestea despărțirii de aproapele, o frumoasă poveste de dragoste între fata naivă și băiatul rău și una dintre cărțile literaturii universale care ne poate trezi din iluzia că suntem sau am fost vreodată pe calea cea bună. … Mai mult Recenzie Pachinko, Min Jin Lee
Am petrecut ianuarie în Islanda cu Jon Kalman Stefansson. Am făcut antrenament pentru frigul de acasă. Măiculiță!, ce vifor e în cartea islandeză, de n-o poți citi decât cu pătura pe tine. Trilogia fiordurilor este povestea unui Băiat și a unei țări cu un singur anotimp. O lungă iarnă întreruptă pe scurt de promisiunea unei … Mai mult Recenzie Trilogia Fiordurilor, Jon Kalman Stefansson
