ANTOLOGIE 16 prozatori de azi

Antologiile de proză sunt un excelent mod de a cunoaște autori pe care nu i-ai mai citit. Sau de a lectura fragmente din viitoare volume aflate în lucru. De aceea caut asemenea “degustări” literare. Mă ajută să decid care autori sunt pe gustul meu și care sunt cei cu care nu rezonez. Am selectat trei dintre scriitorii din antologia Humanitas 16 prozatori de azi, ale căror texte promițătoare m-au convins să îi mai caut prin librării.

Caolinul Rebrișoara

Dan Coman spune în Caolinul Rebrișoara povestea lui Kempes, un copil rom care trăiește cu singurătatea unui adult, căutând apropierea mult sperată a celorlalți. Singurătatea casei reci din capul satului ori a după-amiezelor de pe malul râului. Apropierea tatălui înstrăinat, părintele unic care nu știe să-i ofere copilului decât dulciuri ori alcool, ca și cum nu s-ar putea hotărî dacă fiul lui e încă un copil sau s-a transformat în cel mai familiar tovarăș de pahar. Apropierea de băieții și antrenorul echipei Caolinul, unde Kempes își face debutul neașteptat și își câștigă porecla de zeu al fotbalului, pe terenul fostului cimitir evreiesc. Și nu în cele din urmă, apropierea de nevasta morarului, ca o încercare de a trăi conexiunea copilului cu o mamă absentă, sau a adolescentului cu feminitatea necunoscută.

Autorul ne permite să descifrăm sau să interpretăm toate cele de mai sus fără să-și pună personajele să verbalizeze aceste sentimente, fără să ne spună ce simt ele, ci construind portrete din acțiunile și dialogurile lor laconice.

Găsesc proza lui Coman valoroasă tocmai prin această capabilitate de a conduce narațiunea insesizabil și de a ne transpune alături de personaje, direct în poveștile și în lumea lor.

Iod

Tudor Ganea mi-a plăcut pentru cum mitraliază cu viață în scriitura lui. Proza sa e alertă și te ține atent pe fiecare pagină iar conținutul e bine echilibrat.

Descoperisem nodulul întâmplător, la un consult ecografic de rutină. Nu l-am simțit niciodată. Nu m-a deranjat. Nu l-am văzut. Nu l-am pipăit.

– Așa-s ăștia. Parșivi, îmi spusese ecografistul în timp ce, în urmă cu câteva luni, îmi ștergea gelul de pe gât cu un șervet. Să mergeți să-l puncționați. Neapărat!

Parșiv. Cât străbătusem parcul IOR, pe drumul de la cabinetul ecografistului la metrou, am perpelit adjectivul pe toate părțile. Uleiul începuse să sfârâie. Josnic, mizerabil, ticălos, mârșav, desfrânat, nerușinat, impudic, trădător. Sinonimele mi-au construit pentru o clipă imaginea lui Oaie, un copil din cartier a cărui bizară plăcere era să treacă tot timpul în tabăra adversă. Pe furiș. La fotbal juca cât juca și deodată își dădea autogol. La pătrățica greșea intenționat, scoțându-și coechipierul din joc. La v-ați ascunselea ne dezvăluia ascunzătoarea. În timp ce stăteai la pândă, cu tubermanul lipit de buze, te trezeai cu corneta lui Oaie – cel din echipă cu tine lovindu-te în cap. Pur și simplu nu se putea abține. În gâtul meu se dezvoltase un mic Oaie, care întorsese armele împotriva alor săi.

În povestirea Iod e vorba despre un tânăr care află că are cancer tiroidian. O ecografie, o puncție, o operație urgentă și un tratament cu iod radioactiv sunt coordonatele a ceea ce pare un subiect previzibil,  dacă nu chiar epuizat literar: să te confrunți de tânăr cu o boală mortală. Lucrurile acestea sunt greu de narat fără să pari fie un erou sfătos ori o victimă patetică. Dar Tudor Ganea reușește să transmită cu autenticitate ceea ce simte personajul său și oricine a trăit experiențe precum cea descrisă în această povestire știe ce vreau să spun.

Mutele

Pe Adela Greceanu o cunoașteam mai bine din volumele de poezie, dar precizia stilului din unicul său roman, Mireasa cu șosete roșii, se regăsește și în povestirea Mutele, inclusă în antologia 16 prozatori de azi. Cu această povestire,  Adela Greceanu încapsulează în câteva pagini istoria de decenii a unei familii, cu dramele și declinul ei ireversibil.

Crescută într-o familie cu un tată militar și un frate abuzator, protagonista Pulheria (ce nume de fată bătrână!) planifică să scape din cazarma de acasă, dar logodna ei cu un tânăr ofițer eșuează (sau rămâne doar o fantezie în mintea fetei), iar destinul Pulheriei e marcat de un presupus abuz sexual provocat de fratele ei. Este o narațiune despre oprimarea femeii, despre atmosfera apăsătoare moral din familiile așa-zis înzestrate cu virtute, cu bărbați cu uniforme imaculate și caractere murdare. Deceniile trec, părinții Pulheriei îmbătrânesc și mor, dar Pulheria și fratele ei rămân încremeniți în casa, amintirile și adversitățile lor.

Pe măsură ce trece timpul, Pulheria seamănă tot mai mult cu mama ei. Oricâte mărgele și brățări și inele și-ar pune, cade înapoi în ea. Nu are ce să-i opună. Iar fratele ei, dacă i-ar trece prin minte una ca asta, ar încăpea perfect în uniforma de căpitan a tatălui lor.

În 16 prozatori de azi mai găsiți proză scurtă semnată de: Diana Bădica, Lavinia Braniște, Vitalie Ciobanu, Bogdan Coșa, Augustin Cupșa, Mihai Mateiu, Ioana Nicolaie, Veronica D. Niculescu, Cosmin Perța, Bogdan Răileanu, Corina Sabău, Sebastian Sifft și Tatiana Țîbuleac. N-o să divulg care dintre autorii aceștia mi-au plăcut și care nu, dar vă îndemn să îi citiți, sunt șanse mari să descoperiți în rândul lor următorul scriitor român preferat.

Alte cărți noi de autori români
Doina Ruști, Paturi oculte
Ioana Pârvulescu, Prevestirea
Florin Lăzărescu, Noaptea plec, noaptea mă întorc