CARTEA DE PE ȘEZLONG Creionul de tâmplărie, Mircea Cărtărescu

Am vrut să scriu CARTEA UITATĂ PE ȘEZLONG, ca o mică răutate la adresa ultimului volum de Mircea Cărtărescu, Creionul de tâmplărie. Asta pentru că m-a supărat însăilarea de texte eterogene – unele de valoare, altele de umplutură – care compun această carte. Mă așteptam la un tur de forță din partea celui mai cunoscut autor român contemporan. La o viziune puternică despre literatură și scris, cărți și scriitori. Și am descoperit o culegere de texte care-mi satisfac doar parțial așteptările.

Jumătate din carte cuprinde reflecții profunde despre literatura română și marii săi scriitori, revelații surprinzătoare despre texte precum Solenoid și portrete intime emoționante ale colegilor din generația optzecistă. Dar restul e o culegere de scriituri și fragmente publicate cu alte ocazii, pe care cred că autorul le avea prin casă și le-a predat la editură, să le monteze în volum. Discursuri de la diverse ocazii festive (premii și distincții), prefețe laudative la cărțile unor discipoli, panseuri și mici picanterii. E ca și cum Mircea Cărtărescu s-a oprit din scrierea unui excelent eseu despre literatură și ar fi adăugat niște texte dintr-un registru total diferit, ca să facă “norma” de pagini pentru noul bestseller.

Toți oamenii aceștia care azi sunt cărți

Creionul de tâmplărie debutează cu câteva texte dedicate lui Eminescu. Reflecții de o sensibilitate specifică lui Cărtărescu despre cum s-a decorporalizat omul Eminescu – și alți mari scriitori de după el. “Toți oamenii aceștia care azi sunt cărți”, păstrați doar în cuvintele și paginile care au rămas, în interpretările și răstălmăcirile a nenumărate generații. Portretele și poziționările lui Cărtărescu continuă cu figuri precum Gellu Naum, Marin Preda, Ștefan Augustin Doinaș, Nichita Stănescu, Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, ș.a. Aceste portrete subiective asupra generației ’80 și câteva detalii din culisele construcției Solenoid-ului reprezintă piesele de rezistență ale cărții.

Mormanul cărților mediocre

Ce nu am reușit să pricep este rostul amestecării mostrelor de scriitură înaltă din prima parte cu picanterii și cancan-uri de lume literară, la care autorul înșurubează pe final și niște cronici pozitive adresate unor scriitori din noul val, unii dintre ei membri și discipoli ai cenaclului pe care l-a condus. Rezultă o mixtură de texte cu tonuri și registre diferite ce nu își au locul laolaltă. Poate autorul a dorit să ilustreze teoria proprie despre “plinurile” și “golurile” din literatură:

Toată literatura lumii se construiește pe literatura proastă și mediocră. Dar nu trebuie să îi subestimăm nicio clipă cărțile; ele constituie partea de sub nivelul mării a aisbergului, cea mai masivă. Nouă zecimi din literatura lumii e alcătuită din cărți mediocre. (…) Pentru mine, ea este onorabilă: constituie golurile din edificiu. Dacă un templu ar fi alcătuit numai din plinuri, nu am putea intra, nu ne-am putea închina în interior. Templul e alcătuit în același timp din plinuri, structura de rezistență a clădirii, dar și din goluri, incinte, spații vide. Spațiile pline nu ar putea exista fără spațiile goale. Astfel, întregul edificiu literar se construiește pe această uriașă literatură destinată oamenilor care n-au ajuns la deplină maturitate, adolescenților, spiritelor aventuroase, celor care iubesc erotismul, aventura, capa și spada, explorările extraterestre. În cea mai mare parte, ea nu are un potențial axiologic; contribuie însă la înălțarea literaturii valoroase. Fără această movilă uriașă, castelul ar avea mult mai puțină vizibilitate.

La fel am putea spune că fără textele de umplutură din Creionul de tâmplărie ne-ar fi mai greu să discernem fragmentele de geniu și deosebită frumusețe de la începutul cărții.

De ce “cartea de pe șezlong”?

Să ne înțelegem, nu sugeram să pierdeți cartea undeva pe un șezlong sau într-un hamac. Dar vă recomand să o luați cu voi acolo pentru că asta este, o carte de vacanță despre literatură și literați. Fix așa am citit-o și eu, cel care, nu știu de ce, aștepta ceva Orbitor, când cartea este evident un exercițiu mai degrabă similar Frumoaselor străine. Am cumpărat-o la apariție anul trecut și am uitat de ea până la concediul de anul ăsta. Este lizibilă, oferă divertisment și detalii interesante, sensibilitate și perspectivă originală. Nu e vârful aisbergului la Cărtărescu și poate de asta m-am găsit s-o critic cu asupra de măsură, dar nici un companion anost de vacanță. Creionul de tâmplărie este, dacă vreți, parte din baza piramidei pe care se ridică literatura de valoare a lui Mircea Cărtărescu.

Alte cărți noi de autori români
Doina Ruști, Paturi oculte
Ioana Pârvulescu, Prevestirea
Florin Lăzărescu, Noaptea plec, noaptea mă întorc
Antologie 16 prozatori de azi

4 gânduri despre „CARTEA DE PE ȘEZLONG Creionul de tâmplărie, Mircea Cărtărescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: