SCRIITOR & CITITOR Anca Vieru: „Cei care nu citesc pierd flexibilitatea în gândire, reveria, sentimentul că nu ești singur”

Scriitor & cititor este o serie de interviuri care-și propune să întoarcă autorii români pe fața lor nevăzută, cea de cititor. Descoperim împreună ce resorturi intime îi fac să citească, ce amintiri de cititori poartă în bagaj, pe cine și de ce citesc și orice alte lucruri faine ne vor lăsa să aflăm.

Anca Vieru este absolventă de politehnică, cu masterat în comunicare. A publicat în volumele colective Moș Crăciun & co. (Editura Art, 2013) și Ficțiuni reale (Editura Humanitas, 2013), proiect inițiat de Florin Piersic jr. În 2015 i-a apărut volumul de proză scurtă Felii de lămâie, nominalizat la premiile revistei Observator cultural și reeditat în 2018 în colecția Top10+. În 2018 a publicat romanul Spulberatic, urmat, în 2022, de volumul de proză scurtă Fără poză de profil, nominalizat la Premiile Sofia Nădejde pentru literatură scrisă de femei. A mai publicat proză scurtă și fragmente de roman în revistele iocan și Familia.

Anca Vieru, Fără poză de profil

„Un volum în care adunam întâmplări și personaje urbane, povestiri despre viața de cuplu, despre prietenie, despre dragoste sau despre lipsa ei. La un moment dat însă am observat un laitmotiv, un fel de personaj suplimentar care apărea în povestiri: fotografia, în multele ei forme și utilizări. Albume de familie, social media, bloguri, Google StreetView, toate înrădăcinate și acceptate în viața noastră. Dar oare cum ar fi viața modernă fără fotografii? Așa s-a născut una dintre povestiri.“

(Anca Vieru)

nemira.ro

De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile cardinale.
Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.

Cea mai intimă / prețioasă amintire din copilărie despre o carte este despre _________
Ce te-a făcut s-o păstrezi în memorie?

O să povestesc o amintire despre o carte și o prietenie. Eram la începutul clasei a doua și tocmai citisem Legendele Olimpului, de Alexandru Mitru. La noi în clasă se mutase o elevă nouă, o fetiță blondă și foarte vorbăreață, care mi s-a părut simpatică. Dar eu eram (sunt și acum) o fire introvertită și nu știam cum să intru în vorbă cu ea. Și, la un moment dat, ea a zis ceva de cartea asta, cât de mult i-a plăcut. Nimeni dintre cei de față n-o mai citise. Și atunci am început amândouă să vorbim despre carte și am vorbit toată pauza, apoi pauzele următoare și am continuat pe drum spre casă. Fetița blondă a devenit cea mai bună prietenă a mea și prietenia noastră continuă și acum, după zeci de ani.

Cine și cum te-a îndemnat spre lectură?

La noi în familie toată lumea citea. Iar părinții și bunicii îmi citeau și mie, când eram prea mică s-o fac singură. Am fost mereu înconjurată de cărți, lectura era parte din viața noastră.Așa că dragostea pentru cărți a venit ca un lucru natural. Și încă ceva. Mama a fost, o lungă perioadă, bibliotecară la un institut geologic. De acolo nu citeam, dar așa am avut o viziune mai largă și am realizat că poți să te ocupi de cărți, chiar dacă nu le scrii.

De ce citești? (Te rugăm să răspunzi în maxim 70 caractere.)

Prin lectură aflu, mă întreb, mă bucur, mă întristez, mă vindec.

De ce scrii? Și mai ales pentru cine?

Îmi plac poveștile și cărțile. Îmi place să le citesc și îmi place să le scriu. Îmi plac momentele acelea în care povestea se ivește în minte, întâi ceva nebulos, apoi se conturează personaje, idei, dialoguri. Nu e un proces ușor și totuși e o bucurie. Dar o bucurie singuratică. În timp ce scriu am doar vag în minte că niște cititori vor ajunge să citească povestea. Și poate că e bine așa, cred că dacă m-aș concentra asupra cititorilor n-aș mai scrie cu sinceritate. Să scrii pentru cineva înseamnă să faci compromisuri, să vrei să placi cu orice preț, să te încadrezi într-un tipar.

Aș zice că

Scriu pentru poveste, fiindcă nu vreau să se piardă.

epantofi.ro

Îți amintești prima carte pe care ai cumpărat-o din banii tăi? (O mai ai?)

Mi-e greu să spun un titlu. Poate pentru că, pe vremea adolescenței mele, cărțile bune se găseau greu în librării. Se vindeau pe sub mână, trebuia să cunoști pe cineva la o librărie, așa că, de obicei, tata era cel care cumpăra cărți. Și îmi amintesc că, de multe ori, cărțile se vindeau la pachet, o carte dorită și căutată, plus câteva din operele de partid. Sau alte cărți, puse împreună din cine știe ce motiv. Așa am nimerit, într-un pachet din care nu-mi amintesc care era cartea de bază, Tratament fabulatoriu, de Mircea Nedelciu. Nu mai citisem nimic de el și, la început, am lăsat-o deoparte. O consideram umplutură. Până într-o zi, când am citit câteva pagini și pe urmă n-am mai lăsat-o din mână. Și acum mă întreb cum de au pus-o acolo.

Pe ce loc e cititul între tabieturile tale? A fost așa mereu?

E pe primul loc, nu a avut niciodată rival.

Biblioteca personală a Ancăi Vieru

“Trebuie” să citim? De ce?

Eu prefer să spun că e bine să citim. Trebuie e un cuvânt care irită, iar cititul, ca să devină o preocupare constantă, ar trebui să fie perceput ca o plăcere.

De ce să citim? Pentru că prin lectură aflăm lucruri noi, înțelegem nuanțe, ne punem întrebări, ne întristăm, ne bucurăm. Înțelegem mai bine lumea în care trăim, ne înțelegem (poate) mai bine și pe noi.

Și, de ce nu, căpătăm o claritate în gândire, ne păstrăm o minte mai limpede, care nu va primi pe nemestecate fake-news și va ști să discearnă în noianul de informații care ne sufocă.

epantofi.ro

“E bun și smart-phone-ul, învață și de acolo” spun unii părinți. Se poate substitui lectura clasică cu cititul “de orice” online? (Intuim răspunsul, dar vrem să cunoaștem argumentele tale.)

Cititul pe smart-phone nu are acea continuitate pe care ți-o dă o carte. Intri pe un link, apoi pe altul, și așa, din link în link, uiți de la ce ai plecat. Înveți lucruri (adevărat, asta depinde și de ceea ce citești), dar lipsește concentrarea la un subiect.

Cititul pe smart-phone risipește. O carte adună.

Cum ai convinge un cititor român, care are reticențe, bazate pe anumite prejudecăți, să încerce literatura română contemporană, cea scrisă de congenerii tăi?

Reticențele pot fi de multe feluri. Un cititor poate a nimerit o carte scrisă prost și nu mai vrea să piardă timp și bani. Alții pot fi saturați de anumite subiecte. Vor să afle lucruri noi, să cunoască lumi noi, și asta îi îndreaptă mai degrabă către cărți scrise de autori străini, care le pot oferi asta.

Le-aș recomanda atunci cărți scrise de autori români care oferă viziuni noi sau abordează subiecte universale.

Câțiva autori români care te-au surprins cu creativitatea și temele abordate.
(Cu detalii care să ne facă poftă.)

Lista ar fi extrem de lungă, fiindcă fiecare scriitor are ceva cu care m-a surprins. O să mă limitez totuși la trei autori și la trei cărți (plus una de poezie).

Bogdan Răileanu, mi-a plăcut mult Teoria apropierii, o carte care abordează multe teme actuale: cum evoluează prietenia, cum ne raportăm la religie, efectele turismului.

Cumpără cartea

perfect-tour.eu

Veronica D. Niculescu și proza ei plină de poezie.
Simfonia animalieră este una din preferatele mele.

Cumpără cartea

Bogdan Alexandru Stănescu. Am citit romanul Abraxas în paralel cu volumul de poezii Adorabilii etrusci și am avut senzația că am intrat într-o carte-lume, care trimite la alte cărți și la alte lumi, într-o ramificație care te înghite și din care nu mai vrei să ieși.

Cumpără cartea

Ce pierd cei care citesc doar ce este obligatoriu pentru școală?
Dar adulții care nu (mai) citesc?

Pierd bucuria de a afla lucruri noi, de a-și pune întrebări, de a vedea realitățile lumii în care trăim într-un mod mai nuanțat, dincolo de știrile din media sau postările din social media. 

Pierd reveria și emoția pe care ni le dau poveștile. (Știu, și filmele sunt povești, dar lucrează altfel cu emoțiile). Pierd acel sentiment că nu ești singur, că mereu va fi o poveste și un personaj alături de tine.

Pierd din capacitatea de a înțelege și accepta oamenii.
Pierd flexibilitatea în gândire.

answear.ro

Un element esențial / un stimulent care ar revigora lectura, în rândul celor care nu au resurse ca să-și cumpere cărți, ar putea fi…

O dotare mai bună a bibliotecilor publice. Și aici aș include și variantele digitale, care să poată fi accesate fără prezența fizică, pe bază de abonament. Bibliotecile ar trebui să devină hub-uri culturale, cu vizibilitate mai mare și cu evenimente care să atragă public cât mai divers. Am fost în ultimul an la câteva biblioteci din București și nu prea am găsit ce căutam. Nici cărți, nici atmosferă. Bănuiesc că fondurile alocate sunt mici.

Crearea de mici biblioteci volante în locurile în care tinerii își petrec timpul. În parcuri, în zone de distracție. Deja multe cafenele au cărți, dar cred (recunosc că n-am întrebat) că nu le poți lua acasă.

Știu că există inițiative private, fundații care dotează bibliotecile din zone defavorizate și mi se pare o inițiativă grozavă. Dar fără un efort financiar la nivel instituțional lucrurile rămân punctuale.

Exercițiu de imaginație. Ești director de editură și ți-ai propus lansarea unei colecții dedicate autorilor români tineri?
Cum îi aduci aproape de cititori?

Prin întâlniri directe. În școli și universități, unde aș organiza discuții pe teme care să-i intereseze. 

Aș începe un parteneriat cu studenții de la teatru și film pentru niște videoclipuri de prezentare a cărților. Filmulețe cât mai inventive, care să atragă atenția fără a înșela așteptările și care să fie difuzate apoi pe social media.

Ce cărți ai acum pe noptieră / pe lista scurtă de citit?

Acum citesc 1913. Vara secolului, de Florian Illies.

Vara secolului
Cumpără cartea

în același timp cu Ușa, o geografie intimă, de George Banu.

Și o carte de poezii de Ilarie Voronca, de la Editura Cartier. Am obiceiul să citesc mai multe cărți odată, și acestea se pretează la o lectură în paralel.

Cumpără cartea

Plus că mai citesc diverse cărți ca documentare la ceea ce scriu acum. Așa că lecturile mele sunt tare haotice.

Lista scurtă a devenit foarte lungă și tot adaug pe ea. Acum am pus Fizica tristeții, de Gheorghi Gospodinov și Sunt oare un călău?, de Lilia Calancea.

Citește și

RECENZIE Fizica tristeții, Gheorghi Gospodinov

Ce alte interviuri găsești pe Răsfoiala

Bogdan Alexandru Stănescu, “Cred cu tărie în ideile care-ți vin citind, într-o emulație atemporală cu întreaga literatură a lumii.”

Simona Goșu, „Am fost uimită să descopăr la Iași cluburile de lectură ale liceenilor. Este extraordinar!”

Petronela Rotar, „Am început să îmi doresc să merg la o mănăstire”

perfect-tour.eu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: