Cititorii de cursă lungă știu deja, din experiență, că literatura e mai mult decât cunoaștere și recurs la fantezie. Articolul care urmează este doar o reamintire, o reîntâlnire cu un sentiment reconfortant și deopotrivă o invitație la reflecție pentru cei care poate își spun că cititul se termină o dată cu școala. Se poate și așa… dar, spune Mircea Cărtărescu, dacă nu citești te excluzi din tot ce e mai bun pe lume.
Cercetările specialiștilor în neuroștiințe aduc dovezi din ce în ce mai multe, prelevate prin scanarea activității cerebrale în timpul cititului, că lectura și literatura declanșează în creier reacții uimitoare, unele dintre acestea continuând să vibreze – la propriu – în mințile noastre, zile în șir după terminarea cărții. Atunci când citim, conexiunea dintre cortexul temporal stâng al creierului – zona asociată cu limbajul – și zona centrală a cerebelului, cea responsabilă de mișcare, este intensificată. Această activitate intensă se menține pînă la cinci zile după lectură.
Un studiu comparativ realizat în 2015 a arătat că efectul cititului asupra corpului uman este similar cu cel produs de umor sau de yoga. Pulsul este redus, tensiunea arterială scade, iar sentimentele de neliniște și angoasă se diminuează.
Despre cărți se spune că sunt software pentru creier. Mai mult ca orice alt organ care trăiește în noi, creierul are nevoie de atenție, stimulare, deconectare și antrenament. Și ce alt antrenament mai bun decât întâlnirea, în intimitatea paginilor, cu o altă minte? Preferabil mai isteață, mai deschisă, mai cultă, mai generoasă.
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile esențiale.
Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Empatie, uitare de sine, venerație
În 2013, un studiu publicat în revista Science, arăta că, în timp ce citești literatură, în creier se activează aceleași zone ca și cum tu însuți ai lua parte acțiunile din carte. Deci, replica “Citeam și parcă eram acolo” e întru totul verosimilă. Creierul chiar crede că ești acolo și reacționează ca și cum ai fi.
Cercetarea citată la începutul articolului și realizată prin scanarea RMN a participanților la studiu menționează:
“Citirea unui roman invocă o activitate neuronală asociată cu senzațiile corporale. Aceasta se numește teoria „semanticii organice” / embodied semantics (Aziz-Zadeh și Damasio, 2008). Activarea cortexului a fost demonstrată prin citirea metaforelor, mai ales dacă acestea sunt metafore tactile. Actul de a citi un roman îl plasează pe cititor în corpul protagonistului.”
Această trăire (ca) în viu a unor fapte fictive îi ajută pe cititori să interpreteze cu mai multă acuratețe situații sociale, să fie mai empatici. Fenomenul poartă numele de teoria minții și se referă la abilitatea de a intui ce gândește sau simte altcineva.
Cititorii au un “mușchi” al înțelegerii celorlalți mai bine antrenat decât cei care nu citesc. Acesta îi ajută să evalueze și să interpreteze cu mai multă ușurință situațiile sociale. Iar atunci când citim poezie sau texte care descriu lumi magice, în creier se activează zone responsabile de generarea plăcerii și uimire, ceea ce contribuie la bunăstarea psihică.
Literatura, eroii și întâmplările ei, induc sentimente de fascinație și venerație, prezente atunci când suntem martorii unui eveniment deosebit. Concentrarea atenției, generarea plăcerii, uimirii și creșteri ale activității cerebrale legate de integrarea cunoștințelor sunt efectele resimțite la lectura unui poeziilor sau a literaturii despre lumi magice, a arătat doctorul în psihologie și cercetătorul Andrei C Miu. Sunt mărturiile a sute de cititori de poezie care și-au evaluat singuri emoțiile în timpul lecturii.
Psihologul Mihaly Csikszentmihalyi și-a dedicat întreaga carieră definirii și studierii conceptului “flow” (flux, curgere). Este o stare similară transei, în care intră și cititorii atunci când sunt absorbiți complet de lectură. Uitarea de sine. Greu de atins în alte circumstanțe.
Să mai scriem și despre inspirație, emulație, despre impulsul de a urma și replica în viețile proprii modelele despre care citim? Profilul, faptele și cuvintele eroilor din cărți rămân mereu cu cititorii și îi influențează poate la fel de mult ca mentorii de aievea.
Fiecare cititor poartă cu el măcar câteva versuri, fragmente și personaje care l-au făcut să simtă că este sau poate fi parte din ceva sublim, ceva care traversează timp, spațiu, vieți și culturi, transcede limitele și neputințele noastre.
Out of the night that covers me,
Black as the Pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.
Invictus, William Ernest Henley
Răsfoiala 
8 gânduri despre „Literatura te face fericit. Se vede la RMN.”