Recenzie Copiii de pe Volga, Guzel Iahina

Copiii de pe Volga... Cum să vorbesc despre cartea asta, fără să “stric” ce a scris fenomenala Guzel Iahina?

Am citit că ar fi o carte despre iubire… Eu zic că e mai degrabă un îndrumar, un abecedar al tuturor lucrurilor despre care credem că sunt iubire, dar nu sunt și, abia către final, devine cartea asta oglinda iubirii. Cum probabil și noi, oamenii, învățăm doar după multe bătăi din picior, așteptări ratate și transatlantice de suspine că iubirea înseamnă să dai drumul celui iubit (dacă învățăm).

Copiii de pe Volga începe cu povestea unui profesor care se îndrăgostește de-o elevă și pornește – firește – o revoluție a dezgustului printre cunoscuți și vecini, locuitorii din micul Gnadental rusesc în care trăiesc cu toții. În ciuda vociferărilor și stigmei conservatoare, profesorul devine iubitul fetei, năucitor și satisfăcător de repede.

Ce bine, ce frumos, ce ușurare! Pe voi nu vă seacă la inimă când un scriitor își torturează personajele (și cititorii) vreo 300 de pagini (800 la Garcia Marquez) până înving destinul nemilos și trăiesc fericiți?! Nu v-ați dorit o poveste în care iubirea sfidează neînfricată lumea cea rea și ei fug departe, departe, acolo unde iubirea va putea să guverneze și să dăinuie nestânjenită?

Promoție Litera 25 – 28 octombrie 2021

Când am văzut cât de ușor au ajuns Bach și domnișoara lui să se iubească, mi-am zis: “Ăștia iar au tăiat filmul”! (Cum făceau comuniștii în anii ‘80. Mai scoteau niște fragmente, ca să nu se prostească prea tare poporul cu ficțiunea.)

Deci “dragostea pe repede înainte”. Dar se poate? Poți să fentezi satul, neamurile, autoritățile, vremurile?! Chiar și așa, transfugi pe celălalt mal al Volgăi, izolați și departe de lumea neiertătare, oare se poate?

Anii trec și ei se iubesc liberi (oare?) și dom’ profesor Bach îi numără pe litere. Adică, în loc de cifre, le dă anilor câte un nume despre viața oamenilor de pe Volga. (Ce sistem ingenios! Ce ușor am învăța istorie, dacă, în loc de cifre, am fi îndemnați să ținem minte evenimentul care a marcat anul.)

Sunt mulți germani ca Bach pe malul Volgăi. Aduși de Ecaterina cea Mare pentru a germaniza teritoriile, sfârșesc sărmanii coloniști… cum altfel? Rusificați. Și despre ei este cartea Guzelei Iahina, despre oameni transplantați, înghesuiți în case și identități alterne, din capriciile unor capete luminate.

Nu mai spun mai departe. Nu vreau să vă iau din plăcerea de a descoperi pe curat scriitura frumoasă a Guzelei. Ce poveste delicată și copleșitoare a salvat creatoarea Zuleihei! Aș pune-o pe lista de lectură musai la liceu.

Salutări, răsfoitori!

orange.ro

Un gând despre „Recenzie Copiii de pe Volga, Guzel Iahina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: