Lucrurile omenești, de Karine Tuil, cartea violului care s-a întâmplat sau nu

“Lucrurile omenești” de Karine Tuil este una dintre cărțile foarte bune care mi-au făcut vara (și) mai faină. Celelalte sunt Zilele abandonului, de Elena Ferrante, Anomalia lui Herve Le Tellier și Noaptea plec, noaptea mă întorc, de Florin Lăzărescu. Karine Tuil m-a surprins cu o scriitură alertă, plină de nerv, complexă, lipsită de pedanterii și … Mai mult Lucrurile omenești, de Karine Tuil, cartea violului care s-a întâmplat sau nu

Recenzie Zilele abandonului, Elena Ferrante

Presupun că sunt într-o perioadă în care zeii cititului mă răsfață, așa se explică consecvența de cărți excepționale de vara asta, printre ele și Zilele regăsirii mele, de Elena Ferrante (în cea mai recentă ediție cu titlul Zilele abandonului). Un roman profund, tulburător și crud despre sfâșierea pe care o simte femeia părăsită. Una dintre … Mai mult Recenzie Zilele abandonului, Elena Ferrante

RECENZIE Gânduri către sine însuși / Meditații, Marcus Aurelius, cartea unei nobleți pierdute

“Gânduri către sine însuși”, jurnalul intim al lui Marcus Aurelius, a fost bestseller la editura Humanitas în 2020 și în 2021 a continuat să împingă în urma lui aproape orice apariție editorială. Din ianuarie tot urmăresc fascinată cum rămâne acolo lună de lună, pe primul loc în topul vânzărilor sau între primele cele mai bine … Mai mult RECENZIE Gânduri către sine însuși / Meditații, Marcus Aurelius, cartea unei nobleți pierdute

NU CITI Mexican Gothic, de Silvia Moreno Garcia. Meriți mai mult.

Anul trecut pe vremea asta abandonam Institutul lui Stephen King, iar acum scriu un fel de anti recenzie pentru Mexican Gothic, de Silvia Moreno Garcia. Poate e ceva cu perioada asta din an în care așteptările mele de la literatură sunt… încinse? Sau poate pur și simplu anumite cărți n-ar trebui publicate. Punct. Și n-aș … Mai mult NU CITI Mexican Gothic, de Silvia Moreno Garcia. Meriți mai mult.

Un bărbat pe nume Pavel sau Noaptea plec, noaptea mă-ntorc, de Florin Lăzărescu

“Noaptea plec, noaptea mă-ntorc”, de Florin Lăzărescu, este genul de carte care ține loc de prăjitură, Nurofen, Xanax, psihoterapie, vacanță la mare sau visat cu ochii deschiși. Genul de carte care-ți merge drept la inimă, pentru că personajul ei, un bărbat pe nume Pavel, e genul de care te poți îndrăgosti platonic, dar zdravăn, într-o … Mai mult Un bărbat pe nume Pavel sau Noaptea plec, noaptea mă-ntorc, de Florin Lăzărescu

Recenzie Pisica și Orașul, Nick Bradley

Pisica și orașul, cartea lui Nick Bradley, începe cu un poem japonez. Cărțile care debutează cu motto-uri din alți autori, fragmente de proză sau poezie, îmi dau încredere, îmi plac anticipat. Mi se pare o formă de smerenie de breaslă și o declarație de dragoste pentru literatură. Cu cât o carte conține mai multe referințe … Mai mult Recenzie Pisica și Orașul, Nick Bradley

Recenzie Poneiul Roșu, John Steinbeck

Altfel scriu despre Poneiul Roșu, știind că onorabilul John Steinbeck a gustat genul horror, înainte să devină naturalistul pe care îl cunoaștem noi. Da, oricât de improbabil pare, unul dintre cel mai apreciați autori americani a scris o poveste de groază, cu detectivi și vârcolaci, Crimă pe lună plină, care nu va fi publicată niciodată.  … Mai mult Recenzie Poneiul Roșu, John Steinbeck

“Motivul pentru care sar” – mărturia unui băiat de 13 ani despre viața cu autism

Am dat peste “Motivul pentru care sar”, cartea lui Naoki Higashida, la rugămintea unei bune prietene care trăiește în diaspora. Este mama unei fetițe cu autism și își dorea foarte mult să citească în română memoriile băiatului japonez care, cu ambiție și muncă neobosită, a reușit să rupă din interior tăcerea ce înconjoară boala. (În … Mai mult “Motivul pentru care sar” – mărturia unui băiat de 13 ani despre viața cu autism

CARTEA DE PE ȘEZLONG Creionul de tâmplărie, Mircea Cărtărescu

Creionul de tâmplărie e un volum care provoacă reacții dintre cele mai diverse. Ceea ce părea a fi un excelent eseu despre literatură și scris s-a dovedit o colecție de texte pe diverse tonalități, reflecții, amintiri, literatură jurnalieră. A ieșit o carte light cum sunt toate cele pe care (ar trebui să) le purtăm cu noi în vacanță. … Mai mult CARTEA DE PE ȘEZLONG Creionul de tâmplărie, Mircea Cărtărescu

RECENZIE Nadia și Securitatea (sau Nadia și Suferința)

Acest articol e mai mult decât recenzia cărții lui Stejărel Olaru, Nadia și Securitatea, pentru că și volumul biografic este mai mult decât o colecție a dărilor de seamă din arhivele fostei Securități. Este, inevitabil, o istorie a relației dintre Nadia Comăneci și Bela Karolyi, antrenorul său. O istorie a anilor care au făcut-o pe … Mai mult RECENZIE Nadia și Securitatea (sau Nadia și Suferința)

Recenzie 20 de ani în Siberia, Anița Nandriș Cudla

Foarte greu m-am lăsat convinsă să mă apuc de memoriile Aniței Nandriș Cudla, 20 de ani în Siberia. Îmi imaginam o carte neprietenoasă, friguroasă, asemănătoare teritoriului numit Siberia. Îmi imaginam izolare. Foame. Oprimare. Boală. Dezumanizare. Îmi imaginam o lume stearpă și urâtă cum nu e deloc lumea lăuntrică a femeii care a scris această mărturie … Mai mult Recenzie 20 de ani în Siberia, Anița Nandriș Cudla

Recenzie Apeirogon, Colum McCann

Durerea văzută din văzduh. Durerea din ură. Durerea subterană. Durerea din vârf. Durerea din gloanțe. Durerea mută. Durerea rea. Durerea care te scufundă. Durerea care te umilește. Durerea omucigătoare. Durerea de a nu putea uita. Durerea recurentă. Durerea pierderii (există altfel de?). Durerea fulger. Durerea naționalistă și durerea antisemită. Durerea care nu se sfârșește. Durerea … Mai mult Recenzie Apeirogon, Colum McCann

Recenzie Doamna Fletcher, Tom Perrotta

Tom Perrotta, Doamna Fletcher… Hai să nu fiu mustăcioasă. Cartea nu e rea. Mai ales dacă o citește o mamă singură, poate divorțată. Acum că mă gândesc așa (conștientă de relele influențe netflixiene), e chiar cool. Ne spune povestea doamnei Fletcher, al cărei fiu pleacă la facultate și o lasă singură și neconsolată în casa … Mai mult Recenzie Doamna Fletcher, Tom Perrotta

N-am venit să țin un discurs, Gabriel Garcia Marquez

“N-am venit să țin un discurs” reunește douăzeci și patru discursuri ale lui Garcia Marquez. Conuri de lumină în larg obscurul vieții sociale și personale a scriitorului, ele ne arată de ce se (pre)ocupa omul (și jurnalistul) Gabriel. Colecția începe cu discursul de rămas bun scris colegilor de liceu (1944), culminează cu cele citite la … Mai mult N-am venit să țin un discurs, Gabriel Garcia Marquez

Recenzie Iubiri caraghioase, Milan Kundera

Iubiri caraghioase a lui Milan Kundera e precis ce anunță. O colecție de povești despre stângăciile relațiilor și multele lor minciuni vinovate. Prima proză din carte mi-a amintit de procesul lui Kafka. Probabil și pentru că l-am citit recent și e încă proaspăt în memorie, dar și pentru că bietul ei protagonist se încăpățânează absurd … Mai mult Recenzie Iubiri caraghioase, Milan Kundera