New York Times Book Review numeşte cartea lui Alan Weisman Lumea după noi „un thriller ecologic fascinant”. Aşa şi este: rareori mi s-a întâmplat să deschid o carte de non ficțiune și să n-o mai pot lăsa din mână. Lumea după noi pleacă de la un exercițiul clasic de imaginație ce ar fi dacă. Cum … Mai mult RECENZIE Lumea fără noi, de Alan Weisman
“Te văd” primește un 10+ la capitolul Suspans, pentru iscusința cu care Clare Mackintosh reușește să distragă atenția cititorului de la adevăratul criminal și să incrimineze nevinovați cu acel tip de prezentare ușor ambiguă a personajelor, care lasă loc de interpretări multiple a personalității și scopurilor lor. Romanele polițiste și de suspans nu (mai) sunt … Mai mult Recenzie Te văd, Clare Mackintosh
“Trei femei” a Lisei Taddeo mi-a amintit de proza Svetlanei Aleksievici. Amândouă scriu la fel de tulburător despre viețile altor oameni. Scriu de parcă ele însele au trăit acele experiențe. Autoarea este suprimată din povestire, doar redă, ca un mecanism neutru și îndepărtat, trăirile celor pe care îi observă. Totul este, firește, o frumoasă înșelătorie. … Mai mult “Trei femei” de Lisa Taddeo și o discuție despre “acel bărbat”
Ficțiune istorică, Dramă, Dragoste Nu știu de unde să încep să laud cartea asta. E răvășitor de frumoasă. Balșaia Kniga e numele premiului pe care l-a primit Guzel Iahina pentru Zuleiha. “Marea Carte”. Îl merită! Guzel e Steinbeck a rușilor. Scriitorii nu sunt musai mari povestitori. După mintea și știința mea, Mari Povestitori sunt doar … Mai mult Recenzie Zuleiha deschide ochii, Guzel Iahina
“Refugiații” sună puțin trist, nu? Te face să te gândești la oameni care acostează pe coastele Greciei și Italiei, flămânzi, respinși și desculți. Vagabonzi fără șanse ajunși cu greu prin satele depopulate ale Bulgariei, traversând Serbia, România, în căutarea acelui vest pașnic, fabulos și prosper care poate le va da o casă nouă. Nu așa … Mai mult Recenzie “Refugiații”, Viet Thanh Nguyen
M-am uitat lung la Însemnări din subterană, de Feodor Dostoievski timp de un an după ce am cumpărat-o. Așa cum se uită orice cititor (comod) la un monument de lectură. Până la urmă, în decembrie, m-am apucat de ea și am descoperit că dracu’ nu era așa negru, ba chiar pe alocuri se citește rapid, … Mai mult Recenzie “Însemnări din subterană și alte microromane”, Feodor Dostoievski. Despre singurătate, înstrăinare, dependență și obsesii.
Cartea lui Barack Obama, Pământul făgăduinţei, a fost unul dintre cele mai aşteptate volume de memorii din acest secol. Dacă nu obişnuieşti să citeşti biografii sau memorii, îţi explic în această recenzie de ce ar trebui să ai această carte în bibliotecă. E foarte greu să scrii o recenzie uşor de parcurs pentru o carte … Mai mult Pământul făgăduinţei – aventura celui mai puternic om din lume
În vremea comuniștilor, Dan Ivan a fost medic în Delta Dunării. Cartea lui, Mila 23 – perfectă ca lectură de vacanță (se citește repede și te face să râzi), pune la un loc amintirile vieții de doctor într-un loc în care civilizația pătrunde ca picătura perfuziei, cu o lentoare exasperantă. Sinopsis: N-ai cu ce să te descurci, dar trebuie să te descurci, pentru că asta e misiunea – să faci oamenii bine. … Mai mult Recenzie Mila 23, Dan Ivan
Lydia Davis scrie proză scurtă, extrem de scurtă pe alocuri. “Un impuls bizar” este al doilea volum din integrala scriitoarei și include câteva povestiri care sunt bijuterii de literatură. “Babeta și ursuzul” este una dintre ele. Te poartă prin instantanee ale vieții de cuplu, de la distanță și cu un umor spumos care vine din … Mai mult Recenzie “Un impuls bizar”, Lydia Davis
Unul dintre cele mai aşteptate romane autohtone din 2020, Prevestirea de Ioana Pârvulescu a apărut în această toamnă la Humanitas şi ne oferă o nouă porţie de literatură făcută parcă să caligrafieze suflete. Există o lumină şi o atmosferă specială în Prevestirea, la fel ca în celelalte romane ale autoarei; o delicateţe a modului de … Mai mult RECENZIE „Prevestirea” de Ioana Pârvulescu
Pe Olive Kitteridge am descoperit-o în miniseria HBO, dintr-o prostie, cum se zice. O interpreta, perfect cred eu, după ce am citit și cartea, Frances McDormand. O babetă colțuroasă și haioasă, pe cale să devină fostă profesoară, pe care-ți vine aproape simultan s-o iei la palme și s-o alinți. Poate, poate, vreuna dintre corecții va … Mai mult Recenzie Olive Kitteridge, Elizabeth Strout
Critică socială, America, masculinitate Despre Furie, de Salman Rushdie, n-am lucruri bune de zis, deși omul scrie excelent, inclusiv în această carte, și de regulă îmi plac poveștile lui. Treaba e că sunt o cititoare capricioasă – vreau complexitate și profunzime narativă, într-o formă preferabil facil de parcurs. Vreau originalitate sau măcar un stil original, … Mai mult Recenzie Furie, Salman Rushdie
Cartea lunii septembrie este “Pământ american” de Jeanine Cummins, pe care o recomand din inimă. Dacă nu sunteți familiari cu viața în America Centrală și de Sud, cartea lui Jeanine Cummins poate fi o introducere în cum se trăiește (nu se poate trăi) în țări pe care cartelurile le-au transformat piețe de stupefiante și ființe … Mai mult Jeanine Cummins, Pământ american
Daniel Kahneman este un psiholog israelian care a primit Nobelul pentru economie comportamentală. A formulat ceea ce acum se numesc biasuri cognitive – predispozițiile care determină modul în care luăm decizii, mai ales în situații care comportă riscuri. Cercetările sale sunt sumarizate în “Gândire rapidă, gândire lentă.” … Mai mult RECENZIE Gândire rapidă, gândire lentă, Daniel Kahneman
Citind “Omul de castane” de Soren Sveistrup (notă către mine – nu mai cumpăra thrillere fără să le răsfoiești!), m-am întrebat de câteva ori de ce ar scrie cineva asemenea orori. Fiindcă e plină de urât cartea asta. E despre copii adoptați și abuzați în moduri grotești, despre părinți care nu pot fi numiți așa … Mai mult Recenzie Omul de castane, Soren Sveistrup
Mașinării ca mine nu e cartea lui Ian McEwan care mi-a plăcut cel mai mult, dar asta nu spune că mi-a plăcut puțin, nici că nu e o carte bună – mai ales că are în centru o sperietoare modernă – inteligența artificială și impactul ei în viețile noastre. Mi-a părut că e împănată cu … Mai mult Recenzie Mașinării ca mine, Ian McEwan
Am remarcat la marii scriitori că au câte o carte-testament. Cartea lăsată moștenire lumii nu e scrisă de plăcere, ci de nevoie. Scopul ei e să trimită în viitor o poveste adevărată – adeseori teribilă, dar nu neapărat. Să o salveze de trecut. 2666 al lui Roberto Bolano e o astfel de carte, cu diferența că povestea adevărată, povestea salvată, nu e singura poveste din roman, ci are drept “coperți” volumele 1 și 3 care vorbesc despre viața lui Archimboldi (un scriitor fictiv) și despre admiratorii săi. … Mai mult Recenzie 2666, Roberto Bolano
Lăptarul de Anna Burns e probabil cartea anului pentru mine. Oare am zis asta deja anul ăsta? Atunci anulez prima zicere și insist pe expresia “pentru mine”, fiindcă Lăptarul nu-i o carte nici ușor de citit, nici pentru oricine. Dar este o capodoperă literară, literată și socială – câștigătoare Man Booker Prize 2018. N-o să … Mai mult Recenzie Lăptarul, Anna Burns
“Drumul spre casă” a lui Yaa Gyasi nu m-a fermecat, dar cartea are o importantă valoare culturală. Yaa Gyasi m-a scos din judecățile simpliste despre sclavie și m-a purtat prin istoria ei, care începe undeva pe la jumătatea secolului XIX și e mult mai complexă decât ce ne arată filmele de la Hollywood. Negrii care … Mai mult Recenzie Drumul spre casă, Yaa Gyasi
“Arta subtilă a disperării” mi s-a părut o idee bună pentru o perioadă în care speranța e în inflație. Nu-i așa? Ce poți face mai bun pentru tine, în vremuri de claustrare, decât să faci din disperare artă? O mică problemă totuși. Mark Manson n-a făcut artă cu cartea asta. În vreme ce prima lui … Mai mult RECENZIE Mark Manson, Arta subtilă a disperării
