Dacă ar trebui să aleg o singură carte (una), apărută în 2022, pe care s-o salvez din inevitabila mare neagră a uitării cititorilor, aș salva Jurnalul lui 66. Noaptea în care am ars, de Alexandra Furnea. Este singura carte publicată de un român anul trecut, care merită luată cu noi în anul care vine, în anii care vin. Pentru că mesajul ei ar putea străpunge tot întunericul pe care nu-l mai putem vedea.
Am trecut peste Colectiv, noi, românii, așa cum am trecut peste comunism, peste Mineriade, peste Revoluția din 89, peste morții arși în timpul pandemiei de Covid și așa mai departe. Absenți din tragediile petrecute, pe care le-am încuiat într-o cutie la care nu umblăm aproape niciodată, ca să nu fugim de groază toți, în Spania și Italia… Am abandonat trecutul care ne durea fără să-i dăm șansa să se dezvăluie până la capăt, să ne dezvăluie ce era important, ce era de luat, de stricat și de schimbat. Fără să-i găsim și pedepsim pe cei vinovați, fără să ne facem critica și autocritica… fără să ne facem lecțiile pentru mâine. Mergem mai departe în viitor confuzi, nesiguri și împleticiți, ca un elev care s-a jucat, atunci când trebuia să citească și să scrie, iar în ziua examenului se holbează pierdut la coala albă căutând, ca întotdeuna, o rezolvare de compromis, o șmechereală, o românească… Cum să facă, ce să facă, să nu fie prins așa cum e… nepregătit?
Desigur, nu e treaba noastră, a cititorilor, să facem revoluții, să găsim vinovații, să pedepsim sau să punem lumea în locul ei cel bun… Dar dacă nu e treaba noastră, iar cei a căror treabă este se prefac că uită ce treabă au ori o fac de mântuială ori n-o fac niciodată, atunci… Cui rămân toate aceste dureri neprivite, netrăite, neînvățate pe care am le-am încuiat în cutie, ca să nu fugim toți de groază?
Nimănui.
Probabil știți acest citat.
Un popor care nu-și cunoaște istoria e condamnat să o repete.
NICOLAE IORGA
Suntem pregătiți pentru o repetiție Colectiv?
Jurnalul lui 66 vă va arăta că nu suntem. Dar – mult mai important – vă va arăta grăuntele de Bine care ar fi putut opri tragedia, care ar putea opri următoarea tragedie.
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile esențiale.
Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Alte câteva lecții pentru viitor
Mi-am dat seama, trecând în revistă lecturile acestui an, că ar fi imposibil să fac o ierarhie – prea multe titluri foarte bune. Dar e musai să vă vorbesc despre cele mai valoroase cărți descoperite în 2022.
Prima este Alegerea, încă o mărturie dintr-o viață despre care noi, norocoșii, gândim… Oare cum au putut să trăiască așa ceva și să meargă mai departe? Acum psiholog, Edith Eva Eger a supraviețuit Holocaustului pentru că a ales singurul miracol pe care-l pot face oamenii. Iertarea.
Copilul tău citește, de Oana Moraru pentru cititoarele devenite mame de puțină vreme, care își doresc să crească copii – cititori. Din cartea Oanei vor învăța că cititul trebuie să înceapă cu mult înainte de școală, atunci când copilul începe să asimileze limba. Copilul tău citește include metode pedagogice, fișe de lucru și povești care te vor ajuta să faci din carte acel ceva indispensabil pentru copilul tău.
Consimţământul, de Vanessa Springora. L-aș pune pe lista de lectură a fetelor din clasa a opta, chiar de-a șaptea. Un ghid mai bun de dezvăluire a prădătorului sexual nu cred că există. Poate vă gândiți că 13 ani e o vârstă timpurie pentru aprofundarea temei sexualitate. Dacă vă uitați la conținutul video urmărit de adolescenți pe Tik Tok, Insta sau Youtube, vă veți răzgândi.
Cartea poștală e a doua carte despre Holocaust pe care o recomand, pentru că scoate la lumină niște perspective până acum ignorate. Anne Berest începe povestea exterminării evreilor acolo unde a început cu adevărat, la nașterea familiilor care au pierit în cuptoarele lui Hitler și o termină unde încă nu s-a terminat – în viețile urmașilor supraviețuitorilor. E scrisă cu delicatețe și cumpătare – dar fără a cosmetiza Răul. Completează această poveste teribilă a umanității, din care până acum am văzut adesea frânturi, cele mai multe petrecute în lagăre. Cartea poștală scoate povestea evreilor din stop cadrul – clișeu văzut printre rândurile de sârmă ghimpată, cel care omite așa de multe alte vederi relevante și important de reamintit.
Mi-a zguduit lumea Annie Ernaux
Le-am scris unor prietene cărora le-am trimis discursul lui Annie Ernaux (câștigătoare Nobel pentru Literatură 2022) că m-aș duce în Franța să trăiesc cu ea. Atât de puternic m-au cutremurat stilul, cuvintele, felul în care alege să (se) scrie, lumea ei lăuntrică. Am simțit Stupoare citind Pasiune simplă. Confesiunea adolescentei. Mi-am simțit transcrisă intimitatea (feminină), cum rareori mi s-a întâmplat.
Există astfel de scriitoare care, de la mile și ani distanță, fără mâini, reușesc să te apuce de margini și să te întoarcă pe fața ta nevăzută, nevăzută poate nici chiar de tine. Am afinități cu Ernaux, de la această condiție pornește căderea mea în adulație.
Citind însă reacțiile altor cititoare, îmi dau seama că este imposibil ca ea să fie primită, înțeleasă, citită în întregime de anumite categorii de cititoare. Voi numi privilegiate aceste categorii și când scriu privilegiu nu mă refer (doar) la privilegiul banilor sau al unui nume de familie care deschide uși și imense posibilități, mă refer la conjuncturi, inclusiv noroc pur, care ușurează viața unei femei profund și definitiv și care te pot face aproape incapabilă tehnic să înțelegi alte posibilități de a trăi ca femeie.
Dincolo de toate acestea, Ernaux are (și-a construit) talentul fabulos de a scrie liber Sunt privilegii cu care nu te naști, ci ți le fabrici singură în propriul atelier de privilegii.
Și iar Nobel
O altă carte care mi-a aerisit mintea de câteva iluzii este Paradisul lui Abdulrazak Gurnah, laureat Nobel pentru Literatură în 2021. Deși scriitorul spune în interviuri că nu face politică, iar asta se vede din alegerea sa de a nu numi (sau de a numi sporadic) locuri, țări, timpuri, sisteme de guvernare, națiuni sau religii, în Paradis vei găsi toată politica lumii, așa cum a fost și va fi mereu. Vei găsi întreaga durere a celor care-și deschid pământul, țara, familia și casa celor mai bogați și mai puternici decât ei, le întind mese bogate și îi culcă seara în camera cea mai bună, în cele mai bune așternuturi, iar a doua zi, la plecare, le dau copiii lor (nu e o metaforă), pentru că sunt tot ce au mai scump.
Și literatura de răsfăț
Cetatea cucului din nori, de Anthony Doerr – scriitorul care ne-a dat Toată lumina lumina pe care nu o putem vedea, a fost desfătarea mea literară de anul acesta. Cetatea cucului din nori pune dragostea de carte și literatură în poveștile de viață ale unor oameni care o împărtășesc, dincolo de timp și spațiu, între Constantinopol și Calea Lactee, între antichitate și viitorul indescifrabil. Un roman fabulos despre rolul Poveștii și al Cărții în viețile noastre, despre destinul ei capricios și dependent de voința cititorilor și despre puterea vindecătoare a iubirii.
Deja îmi pare rău că n-am zis nimic Proiectul Decameronul – o șezătoare literară așa de reușită despre viața în carantină, despre fabulosul Sezonul uraganelor și despre Splendida cetate… dar mai e oare cineva care n-a citit cartea? Așa că mă opresc înainte să mă prindă 2023 cu inventarul infinit pe masă. Găsiți în listă link către recenzii și vă lămuriți acolo, dacă v-a scăpat sau vă strigă pe nume vreun titlu.
- Alexandra Furnea, Jurnalul lui 66. Noaptea în care am ars.
- Consimţământul, Vanessa Springora
- Trenul spre Samarkand, Guzel Iahina
- Noapte credincioasă și virtuoasă, Louise Gluck
- Cetatea cucului din nori, Anthony Doerr
- Bastarda Istanbulului, Elif Shafak
- Bogdan Munteanu, Stai jos sau cazi
- Proiectul Decameronul, antologie
- Camerista, Nita Prose
- Conversații cu prietenii, Sally Rooney
- Copilul tău citește, Oana Moraru
- Țara celorlalți, Leila Slimani
- Persepolis volumul I, Marjane Satrapi
- Splendida cetate a celor o mie de sori, Khaled Hosseini
- Alegerea, Edith Eva Eger
- Orbi, Petronela Rotar
- Sezonul uraganelor, Fernanda Mechor
- Billy Summers, Stephen King
- Un ceai la capătul lumii, Francisc Miralles & Angeles Donate
- Alt timp nu am, Seneca
- Paradis, Abdulrazak Gurnah
- Jocul trecutului, Cecelia Ahern
- Pasiune simplă. Confesiunea adolescentei, Annie Ernaux
- Friends, iubiri și Marele Lucru Teribil, Matthew Perry
- Cartea poștală, Anne Berest
- A trăi pentru a-ți povesti viața, Gabriel Garcia Marquez (în curs)
- Golem, Gustav Geyrink (în curs)
- Fragil, Simona Goșu (în curs)
- Tânăra cerșetoare, Alice Munro (în curs)
Răsfoiala 